Cariera fostului voluntar în Waffen-SS, scriitorul timişorean Hans Mokka, care a devenit colaborator neoficial al Securităţii şi care a lucrat ca agent din 1962 până-n 1989.

William Totok:

„În perioada comunistă, în România, ca şi în celelalte state est-europene, istoria Holocaustului a fost ignorată sau distorsionată, în ciuda retoricii antifasciste din propaganda oficială.” Această constatare poate fi citită în Raportul final, din 2004, al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România. Dezinteresul pentru acest subiect fierbinte s-a manifestat şi în cadrul Securităţii. La începutul anilor 1960, Securitatea continua însă să folosească piese compromiţătoare din trecutul fascist al unor persoane cu scopul de a le convinge prin şantaj să devină colaboratori neoficiali. Calitatea de membru al Grupului Etnic German din România, care între 1940 şi 1944 fusese un instrument politic al naziştilor, putea să fie fatală pentru cei aleşi să devină agenţi.

În arhiva CNSAS este documentat un asemenea caz, fără îndoială, emblematic.

Deoarece Securitatea din Timişoara nu dispunea de un număr suficient de agenţi în cadrul Teatrului German de Stat, al Asociaţiei Scriitorilor, cenaclurilor literare şi al redacţiei ziarului local Die Wahrheit (Adevărul), Securitatea s-a hotărât să recruteze un personaj al vieţii culturale din Timişoara, un actor-cântăreţ şi scriitor activ care a publicat numeroase texte literare conforme normelor estetice ale realismului socialist. Este vorba despre Hans Mokka (1912-1999), fost tipograf, apoi scriitor în perioada stalinismului, iar în timpul pseudo-dezgheţului ceauşist, membru al cenaclului german şi maghiar din Timişoara, cu multiple contacte în rândurile emigraţiei din Occident.

Într-un raport din octombrie 1960 sunt sintetizate caracterizările scriitorului, datele biografice cunoscute şi posibi