Pentru a obţine o slujbă stabilă, tot mai mulţi vrânceni revin în sala de clasă. Vrâncenii care nu şi-au tocit coatele pe băncile şcolii în copilărie revin sfioşi în clase la vârsta a doua, după ce au înţeles că nimeni nu-i angajează dacă nu au măcar zece clase.
Niculina Avădanei (30 de ani) face naveta în fiecare weekend din comuna Năruja, pe o distanţă de 130 de kilometri, pentru a ajunge la orele derulate la Şcoala „Anghel Saligny“ din Focşani în cadrul programului „A doua şansă“.
Vrea să scape de statutul de zilier
Este elevă în clasa a VII-a, cu doar doi ani peste fiul său, care se află în primul an de gimnaziu. „Nu ştiu ce a fost în capul meu când am luat decizia de a renunţa la şcoală, însă mă bucur că acum am oportunitatea de a repara măcar o parte din greşeala făcută. Pur şi simplu îmi este ruşine să spun că am terminat doar patru clase. Acum, merg la şcoală odată cu fiul meu, elev în clasa a V-a, numai că eu am ore în weekend. Chiar glumeşte pe seama mea, când mă vede că învăţ“, povesteşte Niculina Avădanei.
Şi Vasilică Iulian Ene s-a pus serios cu burta pe carte la cei 33 de ani ai săi şi are planuri mari. Vrea să urmeze liceul, sperând că, odată cu finalizarea studiilor, nu va mai fi nevoit să lucreze ca zilier. „Niciun angajator nu vrea să mă ia cu carte de muncă atunci când îi spun că am doar cinci clase. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi m-am reînscris la şcoală. Mă descurc destul de bine şi vreau să mă ţin de cursuri şi chiar să fac un liceu. Sunt mai entuziasmat ca în copilărie, când din cauza unor probleme de familie am fost nevoit să renunţ la şcoală“, mărturiseşte Vasilică, tatăl unui copil de patru ani. Cristina Ionescu, profesor de consiliere şi orientare, vine în fiecare weekend cu plăcere la clasa adulţilor dornici să înveţe carte.
„Sunt elevi serioşi“
„Am elevi de toate vârste
