Dezvăluirile BIHOREANULUI privind furtul celor 73 de kilograme de minereu radioactiv din depozitul Companiei Naţionale a Uraniului (CNU) Ştei au provocat o adevărată dezbatere naţională săptămâna trecută.
Informaţiile au fost preluate de mass media din toată ţara, care au criticat atât faptul că autorităţile au ţinut incidentul secret, cât şi măsurile deficitare de pază a materialelor radioactive. Tuturor li se părea de neimaginat că dintr-o unitate de acest calibru, unde se manipulează materiale ce pot atenta la sănătatea publică, acestea pot să dispară fără a se şti când şi cum.
Cercetările de până acum demonstrează că lucrurile stau cât se poate de prost, iar primele măsuri au venit din partea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţii Nucleare (CNCAN) care a dispus deja sancţionarea CNU şi a firmei de pază locale. Iar ancheta abia a început!
A dispărut uraniu. Banal...
Cum se ştie, uraniul dispărut era păstrat în cilindri metalici sudaţi la ambele capete, într-un buncăr special din beton cu uşă metalică închisă cu lacăt, lângă linia ferată industrială din Ştei, care desparte punctul de lucru al CNU de o altă firmă din domeniul mineritului. Dispariţia celor 73 de kilograme de minereu radioactiv s-a descoperit pe 26 octombrie, când muncitorii CNU Ştei se pregăteau să ridice materialul pentru a-l trimite la fabrica de prelucrare de la Feldioara.
Incidentul a fost păstrat secret de autorităţi şi poate ar fi fost muşamalizat dacă nu era supus atenţiei opiniei publice de BIHOREANUL. Imediat, pentru a păstra aparenţele, Poliţia şi CNCAN s-au grăbit să minimalizeze cazul prin comunicate liniştitoare care arătau că dispariţia este, de fapt, o nimica toată. Dacă, de pildă, în primul comunicat reprezentanţii CNCAN s-au "scăpat" să vorbească despre etaloane ca despre "surse de radiaţii ionizante", implicit periculoase, în următorul se arăt
