„Adevărul“ vă prezintă povestea Nadiei Comăneci, sportiva care a schimbat istoria gimnasticii mondiale şi care la 12 noiembrie va împlini 50 de ani. În episodul de astăzi aflaţi cum, după şase ani de succese remarcabile, Nadia şi-a încununat cariera cu o evoluţie de senzaţie la Jocurile Universitare de la Bucureşti, unde a oferit ultima lecţie de măiestrie.

La începutul anilor '80, în România s-a produs o schimbare profundă. Vizitele efectuate de Nicolae Ceauşescu în China, dar mai ales în RDP Coreeană l-au făcut pe acesta să adopte stilul autoritar de conducere a ţării. Şi aşa puţine, drepturile cetăţeneşti ale românilor s-au restrâns. A apărut „cultul personalităţii". Peste tot se scria şi se vorbea despre „conducătorul mult iubit". Personalităţile din cultură, ştiinţă şi sport au fost puse în umbră, iar în acest context rezultatele campionilor noştri ajunseseră unelte de preamărire a lui Nicolae Ceauşescu.

E adevărat că nici înainte nu fusese cu mult altfel. La festivitatea care a avut loc după Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, de pildă, secretarul general al PCR rostise un discurs, iar în el minimalizase eforturile făcute de Nadia, accentuând faptul că ea este produsul sistemului comunist: „Doresc, în primul rând, să adresez cele mai calde felicitări Nadiei Comăneci, care a ştiut să demonstreze în mod minunat măiestria gimnasticii româneşti, faptul că un tânăr liber, stăpân pe destinele sale, un tineret care trăieşte într-o ţară socialistă, poate să aspire la cele mai înalte succese în sport, ca şi în toate domeniile de activitate", a spus Ceauşescu.

La revenirea de la Moscova, după Jocurile Olimpice în care gimnastele noastre fuseseră dezavantajate, iar campioana din Oneşti furată pe faţă, la individual compus, Bela Karolyi a fost chemat la Comitetul Central al PCR şi pus la zid.

Bela şi Marta Karolyi au rămas în America

A