Prin Gara de Nord din Capitala se perinda tot felul de personaje, de la cersetori de toate natiile si varstele, cu cele mai felurite povesti, pana la taximetristi pirat ori negustori care-ti vand ciocolata, parfumuri, sosete, flori, plasturi, piese auto, telefoane. Si daca e gara, nu putea lipsi comertul biletelor de calatorie procurate de la veteranii de razboi.
Zeci de octogenari, veterani ori vaduve de razboi, isi duc batranetea intre doua trenuri, strabat tara-n lung si lat doar pentru a-si rotunji pensia. Primesc gratuit de la stat, in fiecare an, cate 12 bilete dus-intors, pe care le pot folosi folosi pe orice ruta, cu orice tren. Si cum au "familie mare, remuneratie mica", pensionarii voiajori vand tichetele cam la jumatatea pretului pe care-l au biletele la casierie. Ori la automatul CFR, pe care pasagerii din Gara de Nord il confunda, adesea, cu un dozator, frigider ori automat de cafea.
Nici n-am apucat bine sa intru-n gara, ca nea Gavril, asa cum aveam sa aflu mai tarziu ca-l cheama, ma trage de maneca. "La Iasi? Cluj? Timisoara? Constanta? Suceava?". Imi face o oferta de nerefuzat.
"Decat 350 de mii, la clasa intai", spune convingator batranelul. Badea Gavril are "indata 90 de ani", e veteran de razboi si e de loc din Vaslui. Isi poarta cu mandrie decoratiile la piept, infipte in paltonul negru, ponosit, cu cativa nasturi lipsa. De vreo cinci ani s-a apucat de afaceri, ca asa "m-a indemnat baba de acasa".
Drama femeii taximetrist, in lupta cu viata si sistemul- Reportaj Ziare.com
Nu-l multumeste un refuz. "Apai ce cauti tu in gara, daca nu te duci nicaieri?", imi spune insistent. Scade pretul la 30 de lei. Daca se intoarce la Vaslui cu buzunarele goale, il "sfadeste baba, ca are gura mare". Pensionarul vorbeste tare si raspicat si mai trage o dusca din ceaiul de macese pe care i l-a pregatit sotia
