Derbyul de la Cluj ne-a incantat prin dramatism si rasturnari spectaculoase de scor dar mai putin prin calitatea jocului. Raman insa cu o faza care mie mi se pare memorabila: golul de 0-1. Pasa superba Catalin Munteanu, un vizionar al jocului si un pasator de mare exceptie, urmata de un demivoleu din intoarcere marca Danciulescu. Dinamovistul aflat cu spatele la poarta reusind sa mangaie balonul din intoarcere, fara preluare trimitandu-l fix langa bara in coltul lung. Din nimereala, zicea cineva. Da, completez eu, a nimerit-o de peste 200 de ori, deci e clar ca este vorba de nimereala.
Golul 201 deschide drumul catre cota 250 pentru atacantul aflat parca de o viata la Dinamo. Danciulescu are acum de ce sa regrete deciziile gresite si perioadele petrecute sau pierdute prin Turcia, Spania ori departarile Asiei. Ar fi avut acum probabil cateva zeci de goluri in plus. Reintors la Dinamo pe finalul carierei pare hotarat sa mearga pana la capat insa pentru Danciugol s-ar putea sa fie prea tarziu.
Tot la capitolul regrete ar putea fi trecuta si intersectarea carierei sale cu Victor Piturca, cel care l-a lipit de banca de reserve in finalul perioadei petrecute in Ghencea. Desi Steaua a cautat ani de zile un marcator, atunci cand l-a avut nu l-a pretuit cum se cuvenea cu toate ca Danciulescu marca constant. Pentru Steaua este acum cu siguranta prea tarziu.
Tot Piturca, dar nu numai, este cel care l-a ignorat ani de-a randul neincluzandu-l in circuitul nationalei, preferand sa joace cu smecheri, figuranti, vedete, hahalere dar nu si cu un varf adevarat. La cate goluri a inscris Corbul sunt sigur ca ne-ar fi bucurat de multe ori si la prima reprezentativa. Acum pentru o nationala cu Danciulescu este mult prea tarziu.
Trecutul, prezentu si mai ales viitorul olteanului sunt legate de Dinamo, clubul pentru care a marcat cel mai mult, unde a suferit ce
