Explicaţi-i celui mic că sexul este asociat cu iubirea, iar până la 10-11 ani nu insistaţi pe riscurile asociate sexului. Folosiţi un atlas de biologie şi nu vă sfiiţi să utilizaţi cuvinte precum penis ori vagin. Sursa: SHUTTERSTOCK
Regula de aur privind momentul în care trebuie să discuţi cu fiul sau fiica despre sex este: "Mai bine cu un an înainte decât cu un minut mai târziu".
Claudia Brişcan, psiholog clinician şi psihoterapeut, spune că este important ca părinţii să aibă această discuţie cu cei mici înainte ca oricine altcineva să o facă. Refuzul ori eschivările creează ziduri greu de dărâmat.
Psihologul numeşte câteva motive pentru care părinţii evită această discuţie: jena, convingerea că, oricum, copilul nu ar înţelege, teama că informaţiile despre sexualitate îi alimentează curiozitatea şi accelerează tentaţia de a experimenta, grăbind debutul vieţii sexuale.
Fascinaţia fructului oprit
"Experienţa arată că un copil informat este mult mai puţin predispus către comportamente sexuale neadecvate, de risc. De asemenea, disponibilitatea părinţilor în abordarea acestui subiect îl scoate din zona fructului oprit, care exercită o maximă fascinaţie pentru copii, mai ales la vârsta pubertaţii şi a adolescenţei", arată specialistul.
Discuţia poate avea loc imediat ce copilul întreabă ori vede imagini de natură sexuală. "Utilizaţi un atlas de biologie care arată trupul unei femei şi al unui bărbat şi evoluţia fetusului în burta mamei. Numiţi organele sexuale cu denumirile ştiinţifice –vulvă, vagin, penis- şi folosiţi aceste denumiri pe parcursul întregii discuţii şi a celor ce vor urma pe această temă", sfătuieşte Claudia Brişcan.
Discursul trebuie adaptat vârstei copilului, iar sfatul psihologului este ca până la 11 ani părinţii să nu insiste pe subiectul riscurilor asociate sexualităţii.
"Ar putea crea percepţia că sexul îmbolnă
