Probabil că 2012 nu va fi anul sfârşitului lumii. Va fi însă anul în care politicienii se vor confrunta cu electoratul în multe ţări europene, inclusiv în România.
Poate că reuniunea liderilor G20, acest club al celor mai importante economii ale lumii, nu a adus clarificări majore în chestiunile fierbinţi ale crizei, însă i-a furnizat lui Nicolas Sarkozy muniţie electorală, deoarece şi el se va afla faţă în faţă cu alegătorii anul viitor. Grecia se joacă şi ea cu ideea alegerilor anticipate, menită să furnizeze o forţă politică mandatată să scoată castanele din foc cu mâinile ei proaspete. Încolţit şi aproape silit să demisioneze, Silvio Berlusconi ameninţă cu alegeri anticipate.
Se va împăca oare austeritatea bugetelor europene cu cerinţele electoratului? Politicienii vor cere, de fapt, o ştampilă populară pentru diversele măsuri de austeritate. Ce vor promite oare contracandidaţii? Nu pot promite prea multe, deoarece nu pot furniza banii care să cumpere promisiunile.
Sau poate că subestimăm capacitatea unor tiparniţe de bani care pot inunda o ţară mai mică, ferită de rigorile unei monede unice. Acesta este, de fapt, singurul scenariu posibil, în cazul în care Grecia ar ieşi din zona euro, fie alungată, fie de bună voie. De fapt, ce s-ar întâmpla dacă Grecia ar ieşi din zona euro? Ar fi un cutremur financiar care ar zgudui întreaga lume, însă cel mai devastator efect ar fi sărăcirea bruscă a grecului obişnuit. Pentru că o eventuală revenire la drahmă asta ar însemna. În primul rând că drahma s-ar devaloriza instantaneu, cu viteza fulgerului. Experţii estimează că şi-ar pierde 60-80% din valoare în prima zi de viaţă. Apoi va continua să scadă. Ar fi o experienţă care ar aminti de România anilor ‘90, în care economiile de-o viaţă ale părinţilor noştri au fost pur şi simplu reduse la zero.
Dar acest scenariu probabil nu se va întâmpla, deo
