Şi el e din categoria tinerilor relativ recent intraţi în politică. Şi el a întrupat speranţe de înnoire, modernizare şi emancipare a clasei politice. Dar, ce păcat!, şi el s-a aliniat lotului care ar putea fi numit „iluzii pierdute“. Pentru că, incredibil de uşor şi de repede, Dan Şova a luat culoarea pesedistului de serviciu, un propagandist lângă care nici iarba nu mai creşte. Unii spun că nu, propaganda i s-ar potrivi de minune, venindu-i ca o mănuşă, întrucât, fiind avocat, el e deprins să slujească nu dreptatea, ci clientul. Iar clientul e partidul, aflat în luptă cu „regimul opresiv“, până, se înţelege, la victoria finală, adică până la capturarea robinetului cu bani ai statului.

Fiind de meserie, Dan Şova se ridică în picioare de câte ori în discuţie vine vorba de justiţie, mai ales la Bruxelles, unde Comisia Europeană monitorizează întâmplările din spaţiul românesc, în special cele de mare corupţie. Părerea lui Şova este cea a partidului, abonat cu nume sonore în dosarele de corupţie: rapoartele Comisiei pe justiţie sunt „dictate“ de „«oameni de bine» care ţin neapărat să mintă pe la Bruxelles şi, cu bună ştiinţă, să inducă în eroare în legătură cu adevăratele cauze ale unor probleme grave din justiţia română, persoane care fac acest lucru, din nefericire, cu respectarea strictă a tradiţiei seculare a mincinoşilor care se duceau să reclame pe la Stambul sau pe la Viena, bineînţeles cu «bună intenţie», încercând să convingă că cei care nu reclamau erau corupţi, în timp ce reclamagiii sunt cei de care ţara ar avea nevoie pentru a fi reformată“ - notează pe blog tânărul Şova, fără a-i numi pe aceşti „oameni de bine“.

O face însă fără ezitare în emisiuni TV, spunând că rapoartele Comisiei pe justiţie sunt „dictate“ de... Monica Macovei. Admiţând că această Comisie este atât de tâmpită, încât scrie după dictare, oare se întreabă Dan Şova de ce n