Puterea, opoziţia, FMI, sindicatele, patronatele, toată lumea este de acord cu un lucru: pentru ca economia să meargă bine şi românilor să le fie mai bine, trebuie să se creeze locuri de muncă. Deşi este un obiectiv pe care toate guvernele, fără excepţie, şi l-au asumat şi cu care au adunat voturi în campanie, realitatea este că, doar în ultimii trei ani, au dispărut peste 600.000 de locuri de muncă.
Statisticile arată foarte clar că în septembrie 2008 România avea peste 4,8 milioane de salariaţi. Anul acesta în august, mai erau mai puţin de 4,2 milioane, ceea ce înseamnă că, în trei ani de criză, au dispărut peste 630.000 de locuri de muncă. Este adevărat că, în această cifră intră şi cei peste 100.000 de bugetari disponibilizaţi, dar cifra rămasă, de aproape 500.000 de joburi, care au dispărut din mediul privat, este alarmantă.
Cea mai proastă lună a fost ianuarie 2011, când numărul de salariaţi din România a scăzut sub 4,1 milioane, fiind cea mai mică valoare din ultimii 50 de ani.
După cum era de aşteptat, la fel ca alţi indicatori economici, şi numărul angajaţilor a avut cea mai bună evoluţie în perioada 2004 - 2008, în timpul guvernării Tăriceanu, când în patru ani, au apărut peste 340.000 de noi locuri de muncă. Este adevărat că în această perioadă numărul bugetarilor a crescut considerabil, dar aceştia au fost daţi ulterior afară de Emil Boc. Însă, cu toate tăierile de 25% şi cu toate concedierile, guvernul Boc pur şi simplu nu a reuşit să reducă cheltuielile cu salariile cu mai mult de 20%.
Puterea, opoziţia, FMI, sindicatele, patronatele, toată lumea este de acord cu un lucru: pentru ca economia să meargă bine şi românilor să le fie mai bine, trebuie să se creeze locuri de muncă. Deşi este un obiectiv pe care toate guvernele, fără excepţie, şi l-au asumat şi cu care au adunat voturi
