Autorităţile recunosc faptul că evaziunea fiscală se găseşte peste tot, în aproape toate domeniile de activitate, dar ridică neputincioase din umeri. Banii făcuţi la negru îngroaşă conturile evazioniştilor, în timp ce oamenii care muncesc cinstit plătesc la stat şi pielea de pe ei. Aflaţi din GdS în ce domenii se regăseşte marea şi mica evaziune.

Primiţi bon fiscal de câte ori cumpăraţi o pâine, de câte ori mergeţi la frizerie sau dacă plătiţi la biserică pentru orice eveniment? Primiţi bon fiscal atunci când călătoriţi cu taxiul ori când vă cumpăraţi ceva de la magazinul de la colţul blocului? Şi dacă primiţi bon, atunci ce faceţi cu el? Statul încurajează, practic, evaziunea, întinsă, ca o caracatiţă, în toate domeniile de activitate. Cu cât mai mare este evaziunea, cu atât mai puţini sunt banii pentru spitale, pentru infrastructură şi pentru alte servicii necesare dezvoltării unei comunităţi. Cei mai mulţi dintre doljenii de rând îşi plătesc toate dările către stat, iar dacă întârzie plata unei taxe sau a unui impozit fie şi cu câteva zile, atunci se aleg cu blocarea contului sau cu alte forme de executare silită. În acelaşi timp, alţii ascund venituri importante de ochii statului, fără ca vreo autoritate să demonstreze că respectivii fac evaziune fiscală, adică au diverse venituri, fără a plăti impozite pentru ele. În România, marea luptă împotriva evaziunii se învârteşte, parcă, într-un cerc vicios. Până şi cei descoperiţi ca evazionişti sunt condamnaţi sau nu după procese care durează ani întregi. Dacă sunt condamnaţi, ei scapă cu sentinţe de doi-trei ani, chiar dacă sumele cu care au păgubit statul sunt de milioane de lei.

Cocoşaţi de taxe şi impozite, cei care desfăşoară activităţi economice încearcă să fenteze statul cât de mult se poate. Şi de multe ori le iese, ajutaţi de legi permisive şi de autorităţi care privesc pe lângă subiect. Evaziu