N-aş asocia, obligatoriu, tinereţea cu tembelismul şi lipsa de discernământ.
Dimpotrivă, am convingerea că marea majoritate a adolescenţilor de azi este mai realistă, mai aplicată şi mai serioasă decât generaţiile precedente, pe care schizofrenia exerciţiului de viaţă în două sisteme le-au derutat şi le-au deziluzionat.
Din nefericire, modelele negative au impact major, promovate de o mass media avidă de senzaţional.
Andrei Andonie nu este prima odraslă de bani gata care ajunge într-o astfel de situaţie. Am avut de-a face cu o grămadă – fie că a fost fiica şefului de Gardă Financiară de la Constanţa, fie de fiul fostei doamne ministru de la Sport - care au omorât, accidentat sau încercat să accidenteze oameni nevinovaţi. Numitorul comun al acestei categorii îl constituie lejeritatea cu care părinţii cu conturi grase le-au pus la dispoziţie maşini puternice pe care ei le-au transformat în veritabile arme letale.
Ultima „vedetă” a categoriei a luat BMW-ul babacului (un X5!) şi a plecat la club să-şi distreze prietenele şi să se dea mare în faţa lor. Băiatul merita un astfel de tratament pentru că era student în străinătate – e drept, după ce luase BAC-ul la limită, cu emoţii. Sub influenţa drogurilor legale (alcoolul!) a circulat dezordonat, atrăgând atenţia poliţiştilor care au dorit să-l oprească şi să-l întrebe de sănătate.
Evident că el n-a dorit acest lucru şi a apăsat acceleraţia la podea zburând pe Calea Floreasca cu 180 la oră – viteză nu prea la îndemâna următorilor. Probabil că ar fi scăpat, dacă lipsa de îndemânare şi emoţia nu i-ar fi jucat o festă: a acroşat câteva maşini parcate, ricoşând apoi într-un taxi al cărui şofer lua o pasageră. Izbiţi în plin, şoferul şi pasagera au fost omorâţi pe loc. Taximetristul – om cu două licenţe! – şi pasagera urmau să se căsătorească peste puţin timp. Cu două fiinţe cărora moartea lor le-
