„Luni, numai păsările se auzeau pe strada unde circulau tramvaiele înainte. Nu vorbea nimeni, nu trecea nici o maşină. Eram înmărmurit, îmi venea să plâng”, îşi aminteşte Io­nuţ E. atmosfera de pe străzile ora­şu­lui Oslo după atacurile de la sfâr­şi­tul lunii iulie, comise de norvegia­nul Anders Behring Breivik. Ionuţ, care se află în Norvegia din 1998, a fost căsătorit timp de 11 ani cu o nor­ve­giană pe care a cunoscut-o în Creta, unde a lucrat chelner o vreme. Mai în­tâi a făcut contracte pentru cu­ră­ţe­nie, a lucrat ca stewart, apoi a făcut fa­cul­tatea de economie: „Acum am fir­mă de consultanţă şi lucrez şi la o editură, controlor financiar. Norve­gi­e­nii mi-au acordat o şansă şi am reuşit”.

La început a fost revoltat pentru că plătea taxe foarte mari, dar apoi a înţeles de ce. „Am o fetiţă de 3 ani cu fosta soţie şi o fetiţă de 1 an cu o româncă. Faptul că am avut dreptul la concediul acordat tatălui după naşterea copilului mi-a prins bi­ne. Am început să cunosc altfel co­pi­lul şi să am altfel de relaţie cu el. E bine ca bărbat să vezi cât de greu e să ai grijă de un copil mic”, spune Ionuţ.

În zilele imediat următoare ata­cu­ri­lor au fost temeri că societatea nor­ve­giană va trebui să se schimbe, dar nu a fost aşa. „Securitatea demnitari­lor este asigurată în acelaşi mod. După atacuri, am crescut urmărirea pe internet a teroriştilor”, spune Siv Alsén, Senior Adviser la Serviciul de Se­curitate al Poliţiei. Regulile socie­tă­ţii deschise au rămas neschimbate, pentru că s-au realizat în sute de ani de solidaritate, iar un singur incident nu e de ajuns pentru a le destrăma. Arni Hole, director general în Minis­te­rul Copiilor, Echităţii şi Includerii S­o­ciale, a punctat câteva momente din istoria Norvegiei care au dus la existenţa societăţii de astăzi.

În 1814, norvegienii aveau o constituţie, a doua democratică a Europei, după cea a Fr