După ce liderii zonei euro au început să curteze China în căutare de ajutor pentru consolidarea fondului de salvare al euro, balanţa puterilor la nivel global pare să se fi schimbat, scrie profesorul Ian Morris de la Universitatea Standford, într-o analiză publicată de BBC.

În octombrie 1911, Beijingul primea bani europeni pentru a finanţa noua republică falită, după revoluţia chineză şi înlăturarea ultimul împărat.

O sută de ani mai târziu europenii vor banii chinezilor cu orice preţ. Şeful Facilităţii Europene pentru Stabilitatea Financiară, Klaus Regling, s-a dus la Beijing cerându-i Chinei să salveze Europa de la dezastrul economic.

În numai o sută de ani, China a trecut de la statutul de ţară care primea ajutor financiar la cel de bancher al lumii, iar Europa a făcut acelaşi salt însă în direcţia opusă, fiind una dintre cele mai mari răsturnări de situaţie din istorie.

În opinia profesorului Morris, această răsturnare de situaţie are o istorie mult mai lungă şi începe în jurul anului 1600, atunci când China era una dintre cele mai bogate naţiuni de pe pământ, iar europenii, nerăbdători să poată face comerţ cu China, construiau noi tipuri de vapoare.

Mii de ani, Oceanul Atlantic a constituit o barieră care a izolat Europa de restul lumii, iar noile vapoare europene au străbătut oceanul, transformându-l într-o rută comercială. În anii 1700, resursele din America ajutau la avântul economic al Europei.

În anii 1800, bunăstarea Europei aproape o atinsese pe cea a Chinei, iar procesul de schimbare nu era nici pe departe aproape de final. O sută de ani mai târziu, în 1900, vapoarele cu aburi invadau Oceanul Atlantic şi mai mult, în timp ce căile ferate şi telegraful cucereau America.

Până în anii 2000, vase pline de containere, avioanele şi internetul au micşorat lumea şi mai mult, iar Pacificul a devenit şi el o rută comercială