Zicea o ştire, de curând, că ţiganii din Strehaia au vândut termocentralei Halânga vreo 40.000 de tone de pământ pe post de cărbune. Şi asta se întâmpla prin vara lui 2007. În ştire n-am citit nimic despre şefii termocentralei de la acea vreme, în mod făţiş complici ai excrocilor.
Şi conducerea Poliţiei Mehedinţi s-a mulţumit să defileze cu 100 de mascaţi prin ţigănie, să salte patru hapciupalii care nici măcar n-au mai fost arestaţi. Nici o curiozitate pentru hoţiile care se petrec azi, sub nasul lor, pentru firmele agreate de direcţie şi/sau de liderii sindicali care aprovizionează termocentrala în condiţii oneroase. Vă vom satisface noi curiozitatea, dezvăluind un crâmpei din şobolăniile care se petrec la Agenţia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, a cărei parte componentă este Termocentrala Halânga.
Amintita regie este compusă din patru instituţii distincte: Fabrica de apă grea, care produce „supa de deuteriu” indispensabilă centralei nucleare de la Cernavodă; Termocentrala de la Halânga, care alimentează cu abur uzina de apă grea şi încălzeşte, totodată, oraşul Drobeta Turnu-Severin; Institutul de Cercetări de la Piteşti şi cel de fizică atomică de la Măgurele. Fiecare dintre sucursalele Regiei e condusă de câte un director, iar peste toţi tronează directorul cel mare, Adrian Olaru.
Vom lăsa deoparte cele două institute, că nu se cuvine să-i amestecăm pe repectabilii savanţi care lucrează acolo în ciorba ţiganilor de la Strehaia şi a directorilor de la Drobeta.
Cum se face profit din pagubă
La Drobeta, bătaia peştelui e în jurul termocentralei. Ca mai toate termocentrale, aceasta are clientela proprie de furnizori de carbune, de materiale şi de servicii. Un cerc vicios al corupţiei care se îngraşă cu cât scade performanţa economică a instituţiei. Minusul statului e plusul din buzunarul lor.
Iată c
