Foto: Thinkstock Nu intra în panică. Agresivitatea este un comportament normal pentru copiii cu vârste între 1 şi 3 ani, ne spune Ozana Ilie, psiholog la Spitalul "Marie Curie" din Capitală. Potrivit acesteia, părinţii nu trebuie să răspundă cu violenţă la gesturile agresive ale celui mic, pentru că astfel părintele justifică actul său, iar copilul gândeşte astfel: "dacă mama mă trage de păr, de ce să nu fac şi eu la fel?". "A ţipa la copil, a-l ameninţa că nu-l mai iubeşti sunt atitudini care pot genera efecte negative asupra copilului", adaugă psihologul Ozana Ilie. Iată câteva dintre cele mai frecvente motive care îi determină pe cei mici să devină agresivi şi cum putem gestiona astfel de situaţii.
De ce
Există două forme de agresivitate. Directă: copilul trage un pisoi de coadă, loveşte cu piciorul un căţeluş, îşi zgârie şi muşcă părinţii sau camarazii de joacă, sparge jucăriile sau le aruncă prin casă, rupe paginile cărţilor de poveşti, ridică mâna asupra părintelui... Agresivitatea indirectă poate lua forma unor exigenţe permanente care ajung să-l "sufoce pe adult". De exemplu, copilul ţipă ori de câte ori părintele încearcă să-i vorbească. "Poate este prea mult spus că un copil până în 3 ani este agresiv. Mai degrabă, este o furie declanşată de anumiţi stimuli. Ideea este să nu reprimăm această furie, ci să o controlăm, oferindu-i în acelaşi timp alternative la gesturile agresive", spune psihologul Ozana Ilie. Există cinci motive principale pentru care cei mici devin agresivi.
Lipsa de atenţie din partea părinţilor. Un copil care nu vorbeşte sau abia începe să vorbească încearcă să atragă atenţia părinţilor, uneori prea ocupaţi pentru a se mai juca cu el, prin gesturi considerate normale pentru vârsta lui: loveşte, trage, împinge, aruncă, muşcă etc. Faptul că un astfel de gest este urmat aproape întotdeauna de o reacţie îl
