Pe vremuri, cu cât era mai neşlefuit, cu atât era mai bărbat. Ba palmele să-i fie mari, puternice, braţele – vânjoase, ba să aibă picioare musculoase şi lungi, care bărbos, vărsându-şi masculinitatea prin toate firişoarele de păr, care sălbatic, aspru, având acel ceva rebel, aproape animalic, în priviri… Astăzi, pentru a avea trecere în societate – substantiv feminin – bărbatul trebuie să fie dichisit. Plăcut ochiului. Estetic. Frumos.

Mânat, mai mult sau mai puţin conştient, de zvâcniri narcisiste, bărbatul a început să-şi însuşească diverse “dispozitive estetice” din arsenalul părţii femeieşti. Nu că i-ar face plăcere. Nu. Furtişagurile de care se face vinovat înnăbuşă în ele teama de a nu pica în păcatul urâtului.

Prins între pensetă şi crema antirid, bărbatul îşi croieşte drum prin universul, până mai ieri ascuns, al Feţilor-Frumoşi. Şi nu-i uşor deloc… Dar el, bărbat fiind, nu se dă în lături de la nimic.

Desigur, cei cu dare de mână dau fuga la stilist şi, parcă dându-se de trei ori peste cap, se transformă în adevărate bibelouri. Alţii, însă, îşi plătesc frumuseţea cu vârf şi îndesat şi îşi croiesc podoaba cu propriile mâini.

În cele ce urmează, aştern câteva sfaturi menite să facă şi din cel mai acru bărbat o bomboană.

Să ne ocupăm, în primul rând, de partea estetică. Poate cel mai neplăcut “accesoriu” al unui bărbat este părul. Vorbesc, desigur, de părul în exces. Cel ieşit prin toate orificiile, crescut subcutanat, sârmos. (Fie vorba între noi, podoaba capilară este un atú de necontestat.)

Părul din nas, din urechi sau orice alt smoc ieşit pe faţă nu este atrăgător şi pace! Dar atrage toate privirile. Şi nu pentru că ar fi sexy. Dacă posezi astfel de pilozităţi excesive, scapă de ele cât mai repede cu putinţă. Apelează cu încredere la pensetă. Cea mai bună metodă e să apuci firul năprasnic de capăt şi să-l smulgi din rădăc