Incapacitatea celor mai multi dintre noi de a sesiza inlantuirea de cauze si efecte care vor tulbura la un moment dat echilibrul societatii este periculoasa. Intii, o problema "etno-logica". Pentru simplificare, consideram ca o generatie se succede o data la 25 de ani si ca viitorii soti si parinti se nasc in acelasi an. Atunci, pentru un copil adus pe lume in 2000, la Iasi, sa zicem, exista doi parinti nascuti in 1975, patru bunici nascuti in 1950, 8 strabunici nascuti in 1925 si 16 stra-strabunici nascuti in 1900. Nu conteza citi mai sint in viata. Continuind calculul, orice copil care a vazut lumina zilei in anul 2000 avea 256 de stramosi in anul 1800, 4096, in 1700, 65536, in 1600 si peste un milion in anul 1500. Dar Moldova lui Stefan cel Mare detinea la inceputul secolului al XVI-lea o populatie inferioara acestei cifre. De unde vine surplusul de stramosi? Unde e greseala? Exista o varianta mai formala si mai extinsa a acestei probleme, prezentata in volumul Clubul logicienilor (1970), al lui Edmond Nicolau. Considerind doar trei generatii intr-un secol, ar rezulta, pe la inceputul erei crestine, un numar de stramosi egal cu 2 la puterea 60 (aproximativ 10 la puterea 18!), cifra colosal mai mare decit populatia acelor vremi, ba chiar cu mult superioara populatiei actuale. Cum putem avea atit de multi stramosi? Rezolvarea este banala. In realitate, undeva (mereu) pe axa timpului, rudele s-au casatorit intre ele. De fapt, stra-stra-stramatusa din partea tatalui este sigur aceeasi persoana cu stra-stra-stra-strabunica din partea mamei. Curios, nu? Dar si mai interesanta, prin implicatii, e concluzia indubitabila ca toti sintem rude intre noi. Si nu neaparat de la Adam si Eva, cum ar spune stra-stra-strabunica lui Ion Iliescu. Iata ca nu numai regii si politicienii se inrudesc. In aceste conditii, cit ne poate afecta faptul ca verisoara noastra din Filipine a nascu