Actualul premier grec, pe cale să se retragă din funcţie, este ultimul reprezentant la putere al unei familii care a jucat un rol politic major în modernizarea statului în ultimele şapte decenii. Sursa: REUTERS

Familia Papandreou a dat Greciei postbelice trei generaţii de premieri socialişti, care au marcat evoluţia ţării într-o perioadă de profunde frământări politice şi economice.

Patriarhul dinastiei, venerabilul Georgios Papandreou, un antimonarhist convins, a preluat conducerea executivului în 1944, când Europa nu ieşise încă din război, cu sprijinul britanicilor. Deşi răsturnat din fruntea guvernului după doar un an de zile, bătrânul Papandreou rămâne pentru următoarele două decenii în prim-planul politicii elene. Fondatorul social-democraţiei din Grecia a mai condus executivul elen pentru o lună şi jumătate în 1963 şi apoi pentru un an şi cinci luni între februarie 1964 şi iulie 1965.

Politicile sale progresiste, dar şi rolul tot mai covârşitor pe care a început să îl joace fiul său Andreas în viaţa politică i-au atras antipatia opoziţiei conservatoare, dar şi a monarhilor greci. Astfel, o dispută între Georgios Papandreou şi regele Constantin al II-lea privind controlul forţelor armate s-a încheiat cu demiterea guvernului socialist în iulie 1965.

Răfuielile politice de la Atena au şubrezit însă democraţia elenă şi au deschis calea loviturii de stat dată de junta militară în 1967. Fondatorul dinastiei politice Papandreou murea un an mai târziu, sub arest la domiciliu, funeraliile sale prilejuind ample manifestaţii de stradă împotriva dictaturii militare care s-a sfârşit în 1974.

"Cel mai bun premier"

Dezvoltat politic în umbra tatălui său, cu care s-a contrat adesea pe teme legate de politici guvernamentale, Andreas Papandreou a spart odată cu venirea sa la putere, în 1981, monopolul puterii executive deţinut de conservato