Tabloidizarea excesivă a presei, gustul ei pentru scandal, senzaţie şi sex pare de neoprit. Deşi analizat ca un simptom al postmodernităţii,
fenomenul indică mai curând conservatorismul de fond al mass-media, traversate de stereotipuri rezistente.
O lucrare coordonată de Laura Grünberg pe tema reprezentării sexelor în presa românească arată că ziariştii promovează adesea şablonul unei lumi unde femininul este sigmatizat, trivializat în raport cu „valorile“ masculinităţii, sau, dimpotrivă, supralicitat pe latura senzualităţii. „Sexul vinde“, sloganul devenit titlul unei cărţi scrise de Rodger Steritmatter, s-a extins din tabloide în presa de calitate, suprapunând adesea secţiunii de cultură divertismentul şi poveştile despre celebrităţi. Nu doar la noi politica şi mondenităţile devin surori: categorisite printre „cele mai sexy“ 10 politiciene ale momentului, Mara Carfagna, ministru în Cabinetul Berlusconi, a pozat topless pentru revista Maxim, politiciana estonă Anna-Maria Galojan a ajuns în Playboy, iar parlamentara canadiană Ruby Dhalla a concurat pentru Miss India.
Când vorbeşte despre femeile din politică, discursul media păstrează un surâs complice, face cu ochiul, găseşte formule cu subînţeles: politicienele sunt văzute la noi ca beneficiarele sprijinului dat de bărbaţii puternici din politică (neveste, amante, fiice) sau, cel mult, dacă nu mai sunt tinere, ca personaje frustrate, pline de ambiţie, care au avut eventual parte de noroc. Acestui fel de a gândi i-a dat glas în urmă cu câţiva ani un politician liberal care le-a umilit public pe trei dintre colegele sale de partid. Elena Udrea era una dintre ele.
De atunci încoace, camerele de luat vederi şi de fotografiat n-au contenit să investigheze fustele, pantofii, poşetele, lenjeria politicienei devenită între timp ministru. Deşi s-a exprimat public sau pe blog ca o susţinătoare a
