Nu ştiu ce i-o fi venit PSD să sară la beregata lui Mircea Geoană şi să-i lustruiască costumul şifonat de candidat ratat al prezidenţialelor din 2009. Cert e că între partid şi cel etichetat deloc elegant de Ion Iliescu acum câţiva ani pare să se fi făcut un schimb de porecle.
Să se fi supărat într-atât Crin Antonescu când a văzut că Geoană nu renunţă nici mort la ideea de a mai încerca o dată la Cotroceni, încât să-l fi rugat pe Ponta să-i aplice o corecţie şefului Senatului? Ştiindu-l pe domnul Antonescu extrem de sensibil şi degrabă vărsătoriu de sânge atunci când vine vorba de ceva care să-i aducă atingere stării karmice de preşedinte al României în care se visează cu trei ani înainte de alegeri, nu e exclus să fie aşa.
Cert e că luându-l în colimator pe Geoană, PSD a făcut din ţânţar-armăsar. Şi a transformat o chestiune internă marginală în spectacol naţional. Însă talentul de a-şi da cu stângul în dreptul în cele mai faste momente e meteahnă veche într-un partid celebru pentru faptul că nici nu apucau să se termine bine şedinţele conducerii centrale că presa deja ştia cine pe cine a bârfit, atacat, în spatele uşilor închise din Kiseleff. Iar asta e o trăsătură a social-democraţilor pe care Victor Ponta nu a reuşit să o curme, ba mai mult, o preia: aceea de a-şi spăla rufele în public, pe la televiziuni. Scuzaţi colecţia de clişee!
Altfel, rămâne cum am stabilit, Geoană va fi în continuare probabil preşedinte al Senatului, PSD va găsi o formulă prin care să nu-l dea afară, dar îi va mai trage o sancţiune, ambele tabere vor vorbi de unitate şi de relele pe care le produce Puterea, iar domnul Geoană îşi va aminti peste şase luni din nou că vrea să fie preşedinte al României. Sau îl va da afară, dar va rămâne de fapt cu el.
Târâş-grăbiş, PSD şi Geoană se vor mai suporta încă un an, până după următoarele parlamentare, după care fostul preşe
