Gabriela Constantin s-a născut cu mâinile ataşate direct de trunchi. În ciuda sorţii, ea a învăţat să joace tenis de masă şi a ajuns campioană naţională. Gabriela Constantin, 30 de ani, din Bucureşti, joacă mingea de ping-pong de 12 ani.

Este printre puţinii sportivi cărora li se permite să atingă masa în timpul meciului, ba chiar să se urce şi să se întindă pe ea, ca să ajungă la fileu. Asta se-ntâmplă când adversarul „îi pune" o minge chiar acolo, la mijlocul mesei, prea departe pentru ea. Gabriela nu poate ajunge la fileu din două motive: e o sportivă scundă, doar cu puţin mai înaltă decât masa, şi nici nu-şi poate întinde braţele, cum fac ceilalţi. Tânăra s-a născut cu focomelie, o malformaţie congenitală care se manifestă prin nedezvoltarea braţelor şi a picioarelor. În cazul ei, soarta i-a făcut o favoare cinică şi i-a frânt doar aripile, astfel că mâinile Gabrielei sunt prinse direct de trunchi. Iar la picioare a iertat-o şi a lăsat-o doar cu luxaţie de şold bilaterală. Tânăra e fericită: dacă n-avea nici picioare, nu putea ajunge campioană naţională la tenis.

De ce tenis de masă?

Gabriela a început să joace tenis de masă în 1999, când colega ei de şcoală Maria Stănescu, şi ea cu o mână frântă, i-a pus paleta în mână. „Mi-a spus că voi reuşi, ca şi ea. Şi aşa a fost. Eu atletism nu puteam face, un om cu mâinile lungi poate alerga folosindu-şi mâinile, dar eu, cu mâinile scurte, nu am echilibru. Şi din cauza luxaţiei de şold nu pot să alerg mult, obosesc repede", povesteşte Gabriela.

Din 2001 şi până acum a câştigat titlul de campioană naţională la clasa ei de dizabilitate de câteva ori, ultima oară acum o lună. Cea mai mare înfrângere din viaţa ei nu e legată de soartă: „A fost atunci când am pierdut la campionatul european. Am rămas foarte dezamăgită, dar această înfrângere m-a întărit şi mai mult. Voi lupta până voi reuşi". La Campion