Summit-urile arată mai nou un singur lucru: neputinţa politicienilor. O incapacitate de plată a unui stat va fi decisă de pieţe şi nu înseamnă nici pe departe că ţara ar trebui să părăsească Uniunea Europeană. Zona euro va supravieţui, dar nu în forma actuală. Va fi o construcţie mai suplă, mai mică, mai adaptabilă la condiţiile din piaţă şi orientată către modelul economic german.
Fără summit-uri dramatice, unde liderii decid una (după nopţi întregi de negociere), ca să vadă a doua zi că treaba iar s-a schimbat. Fără nervii francezului şi fără nemţoaica refractară. Fără alegeri interne (în Grecia, Spania sau Italia), care să aibă consecinţe externe. Şi fără o Londră ce dă lecţii din turnul de fildeş al propriilor greşeli, ce estompează creşterea economică. Dar cu tonuri mult mai dure din partea Olandei şi Austriei şi cu un Paris care va trebui să se concentreze pe problemele sale financiare proprii.
Una peste alta, politicienii au întins prea mult coarda. În acest context, Fondul Monetar Internaţional va juca un rol crucial. Doamna Lagarde trebuie să-şi consolideze autoritatea, dar pentru a reuşi trebuie să arate mai mult ca un jucător global şi mai puţin ca un fost ministru francez. Fondul e prea important ca să pară o jucărie europeană. Rămâne doar posibilitatea de redesenare a zonei euro într-o arhitectură nouă şi mult mai realistă. Actualul model nu funcţionează. Trebuie găsită soluţia acceptării realităţilor economice. Şi de ce, mă rog, nu ar avea voie un stat să iasă din uniunea monetară, fără a ieşi din Uniunea Europeană? A induce teama într-un popor reticent la acceptarea austerităţii este o înşelăciune nepermisă!
Cu alte cuvinte, construcţia europeană trebuie să devină mai disciplinată, mai convergentă şi, prin urmare, mai liberă. Altfel, viitorul ei nu este deloc roz.
Le Monde: Noul premier elen va fi prezentat azi
@
