Il Sole-24 Ore, Milano: Guvernele de "experţi", propuse în Italia şi Grecia, ar putea fi bune în luarea deciziilor de urgenţă, dar ar adânci neîncrederea cetăţenilor europeni faţă de democraţie. Pentru a evita acest lucru, politica trebuie să-şi revendice locul.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Propunerea lansată iniţial – apoi retrasă – a premierului grec în exerciţiu, Giorgios Papandreu, privind organizarea unui referendum pe tema planului de austeritate impus de Banca Centrală Europeană, a evidenţiat cu claritate că adevărata problemă în privinţa salvării monedei euro este mai mult politică decât economică şi că mai devreme sau mai târziu va fi necesar consensul cetăţenilor europeni.
Referendumurile organizate până acum în Europa au demonstrat că cetăţenii statelor membre sunt reticenţi să devină cetăţeni europeni, aşa cum s-a întâmplat în Danemarca în 1992, atunci când a fost respins Tratatul de la Maastricht, precum şi în Franţa şi Olanda în 2005, când nu a fost aprobat proiectul constituţional european; dar este bine să ne aducem aminte şi de episodul din 2008, când Irlanda a blocat temporar adoptarea Tratatului de la Lisabona.
Adevărata criză politică actuală afectează în principal modelul democraţiei indirecte, oferindu-le cetăţenilor doar dreptul la vot şi transferând spre politicienii aleşi toate deciziile care îi privesc pe cetăţeni. Dar politicienii aleşi par incapabili să opteze pentru binele comun, dat fiind că rămân pasivi în faţa presiunilor grupurilor de lobby, din cauza existenţei fenomenului corupţiei sau pentru că îşi apără propriile interese ajungându-se astfel la grupuri majoritare şi minoritare nereprezentative pentru procesele de mediere care sunt necesare.
Actualitatea lui Nietzsche
Însă, când nivelul de trai al cetăţenilor şi presupusele drepturi ale acestora sunt a
