Cuvintele au viata si demnitate, in acceptiune regala. Pentru altii, ele pot fi si vorbe-n vint, rostite la minie ori in campanii electorale. Pentru rege, niciodata. Infrastructura este o problema ce parea definitiv clarificata de economisti. Politicienii au reluat-o obsesiv, dar nu au reusit decit sa produca un ocean de cuvinte. Poporul a obosit sa tot auda vorbindu-se despre drobul de sare al infrastructurii, in vremea in care ne-am ratacit pe calea labirintica a pseudosolutiilor. Tot vorbind despre infrastructura, am generat un pluton fruntas de imbogatiti ai acestui sector (regii asfaltului, spre exemplu, au prosperat nestingheriti, desi drumuri bune si autostrazi inca nu avem). Dar noutatea absoluta din acest segment al discursului regal nu este trimiterea la insolvabila problema a infrastructurii - autostrazile, porturile, aeroporturile ori agricultura - care "sint parte din forta noastra, ca stat independent", ci includerea scolii in infrastructura, "ca piatra de temelie a societatii". Sper ca economistii, politicienii si oamenii scolii sa reflecteze mai aplicat la aceasta noua viziune asupra infrastructurii. In cuvinte putine si masurate, Regele abordeaza tema Familiei regale si a rolului ei in Romania republicana de azi. Nu e pledoarie pro domo si nici un bilant. E o privire sincera, dintr-un unghi ce scapa atit celor multI, cit si multor pretinsi oameni subtiri. Familia regala are menirea, chiar si in vremea asezamintelor republicane, de a sustine treimea sacra: "interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii". Coroana, la rindul ei, simbolizeaza independenta, suveranitatea si unitatea Romaniei. Aceste doua treimi trebuie sa ramina vii in constiinta natiunii, indiferent de imprejurari politice, intrucit valorile pe care le intruchipeaza fac parte din corpul natiunii. Sacrificiul tinerilor in anul 1989 si datoria fata de viitor. Rega