Zicerile premierului turc - "Eu consider astăzi (5 octombrie, n.m.) Israelul drept o ameninţare pentru regiune, pentru că dispune de bomba atomica" - mi-au amintit de cartea lui Avner Cohen: "Secretul cel mai prost păzit: gheşeftul Israelului cu bomba". O să obiectaţi că Erdogan-Paşa e un megaloman (nu-şi spune el "premierul lumii arabe", "noul Nasser"?), relaţiile lui cu Netanyahu au atins limita îngheţului, iar Dr. Cohen e persona non grata pentru guvernul de la Ierusalim. E drept, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile: când e vorba despre Israel, Statele Unite au o dublă masură, iar Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică pare contaminată de ipocrizie. Nu vede complexul Dimona, din deşertul Negev, desi, în 1986, guralivul tehnician Mordechai Vanunu pusese la dispoziţia presei britanice inclusiv fotografii. În schimb, i-a acuzat pe iranieni - alţi megalomani - că şi-au ascuns centrul pilot de îmbogăţire a uraniului din oraşul ayatollahilor, Qom, deşi Tehranul le notificase în scris că există. Dar nu vreau să mă pierd in istorie. Una complicată, care începe cu programul american "Atomi pentru pace" - americanii i-au construit prietenului lor, Şahul, pe bani grei, primul reactor nuclear. Am putea vorbi despre ţeapa germană, de sute de milioane, despre colaborarea cu sovieticii şi apoi cu ruşii la centralele de la Bushehr.

Iranienii au declarat în repetate rânduri că nu-şi folosesc energia nucleară decât în scopuri paşnice. Mai mult, părintele revoluţiei, ayatollahul Khomeini a oprit programul nuclear, demarat de Sah încă din 1957, considerându-l un lucru diavolesc. Aşa că abia în vremea preşedintelui Rafsanjani au fost reluată - cu multe impedimente - construcţia reactoarelor. Noul Lider Suprem, ayatollahul Khamenei, nu doar că nu s-a amestecat, dar în 2005 a emis o fatwa prin care decreta că energia atomică, folosită în scopuri razboinice, e contra