Constănţenii şi-au cam luat rămas bun duminică de la judeţul lor, care probabil că va fi vărsat la grămadă, într-o viitoare organizare administrativă, în regiunea Moldova de Sud, cu capitala la Galaţii lui Mircea Toader, sau prin altă parte. Referendumul “Vreţi sau nu să vi se desfiinţeze judeţul?”, prin care USL (mai ales PSD) voia să incite patriotismul local şi să fie un vârf de lance în bătălia pentru stoparea ofensivei PDL de a reorganiza ţara potrivit intereselor sale electorale (redesenarea colegiilor, înlăturarea unor actuali preşedinţi de judeţe pesedişti sau liberali) sau de guvernare (sacrificarea intereselor ţării în favoarea hachiţelor UDMR, mereu mai agresive), a fost un fiasco. Probabil, nu va fi validat, din lene sau din indiferentism locuitorii neprezentându-se la urne în proporţia necesară (50%+1), chiar dacă aceia care au votat s-au pronunţat în majoritate pentru păstrarea judeţului. Urmează referendumuri cu aceeaşi temă şi în alte judeţe, dacă nu cumva PDL va grăbi şi va forţa adoptarea legii.

Duminică, USL s-a dovedit incapabilă să ducă o luptă concretă, cu miza pe masă, nu doar prin ţâpurituri televizate. Asemenea soldatului fanfaron din Roma antică, acela care se lăuda cu măiestria sa de dansator, Ponta şi Antonescu s-au împleticit şi s-au făcut de râs la prima provocare (“Aici e Rhodos, aici dansează!”). Cauzele sunt multiple. E vorba de o stare de apatie a unei populaţii care, pusă în genunchi, bolnavă şi înfometată de ani de zile, nu mai e interesată de evoluţia politică, de eventuale soluţii pe această cale, ci, în primul rând, de sacoşele cu ajutoare: supravieţuirea, traiul de azi pe mâine. Pe acest fond, incapacitatea organizatorilor referendumului de a desluşi alegătorilor sensul real, importanţa locală, dar şi naţională ale acestuia. Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJ, a dormit în intersecţie, iar Radu Mazăre e preocupat