Prin ce se disting, fiecare pe palierul lui, Horia Roman Patapievici şi Cătălin Ştefănescu? Ce au ei şi n-au alţii? Ei bine, e vorba de o virtute rarisimă: capacitatea de a asculta.

Emai uşor să scrii despre ce te irită, decât despre ce-ţi place. Spiritul critic e, şi pentru autor, şi pentru cel care citeşte, mai la îndemână. Mai „deştept". Mai picant. Mă las şi eu, adesea, purtat de voluptatea „gândirii negative", cu scuza, e drept, că realitatea încurajează în mult mai mare măsură încruntătura, decât surâsul roz. Am scris, de pildă, în mai multe rânduri, despre moderatori TV greu digerabili, despre rea-credinţă, proastă creştere, neprofesionalism. „De ce te uiţi? De ce nu schimbi canalul?" - mă admonestează, uneori, cititorii pe care îi plictisesc cu bombănelile mele. Păi, mai întâi, pentru că emisiunile proaste sunt majoritare. Apoi, pentru că salahorul editorialelor săptămânale trebuie să scrie despre ce e pe piaţă, nu despre micile lui plăceri. Nu livrează poveşti cu zâne. E ca şi cum ai spune: „De ce scrii despre strugurii acri de pe tarabe. Ia unii mai dulci". Sau: „Dacă nu-ţi place situaţia din România, du-te în Noua Zeelandă!"

Găsesc, totuşi, că nu e normal să nu semnalez, măcar din când în când, şi performanţa exemplară, decenţa meseriei, reuşita. Există şi moderatori de calitate? Există şi emisiuni bune? Voi numi două: „Înapoi la argument" şi „Garantat 100%". Prin ce se disting, ­fiecare pe palierul lui, Horia Roman Patapievici şi Cătălin Ştefănescu? Ce au ei şi n-au alţii? Ei bine, e vorba de o virtute rarisimă: capacitatea de a asculta. Pentru amândoi, vedeta emisiunii e invitatul. Rolul lor se rezumă la cele câteva gesturi ale oricărui amfitrion adevărat: a pune întrebări inteligente, a stimula confesiunea şi a primi - competent, afabil şi discret - cuvântul celuilalt. E opusul a ceea ce se petrece în emisiunile curente de pe alte canale. Ac