În ultimii zece ani, PNŢCD a devenit un fel de poligon de încercare pentru diverse personaje cvasi sau pseudo-politice şi o arenă de comedii ieftine cu scene care mai de care mai ridicole.

Relaţia dintre PNŢCD şi tema monarhiei seamănă cu acei copii care-şi abandonează părinţii prin azile sau sanatorii şi-şi aduc aminte de ei din an în Paşti, când e nevoie de o semnătură oficială sau de un act notarial.

Alegătorii PNŢCD au preferat să nu-şi mai irosească votul pentru o formaţiune care l-a tratat cu o aroganţă mai gravă pe ultimul monarh al României, decât a făcut-o Ion Iliescu.

Ignorarea regelui a fost, în ochii votanţilor PNŢCD, o pierdere a legitimităţii, continuităţii şi raţiunii existenţei acestei formaţiuni politice. Nici unul nu a înţeles că PNŢCD a murit definitiv nu pentru că a fost un partid „monarhist", ci tocmai pentru că a abandonat în mod deliberat această temă, care l-a consacrat.

Vezi aici cum a ajuns PNŢCD în această situaţie