Într-o discuţie de săptămâna trecută a apărut nedumerirea următoa-re: de ce organismele internaţionale ne laudă (cel puţin parţial şi în ultima vreme) pentru rezultatele obţinute în stabilizarea macroeconomică şi planul de austeritate aplicat, în timp ce oamenii de afaceri şi populaţia României au o atitudine mai degrabă pesimistă şi critică asupra evoluţiei economice interne şi măsurilor respective.

Cum am spus şi atunci, răspunsul mi se pare simplu. De departe, din Boardul FMI sau de la Consiliul Europei, se vede media, adică rezultatul final exprimat prin indicatorii macroeconomici. De aproape, de la nivelul străzilor din Ro-mânia, se vede distribuţia în veniturile cetăţenilor. Pare şi este nedrept ca efortul austerităţii economice să fie suportat numai de cei mai săraci dintre români, în timp ce marii profitori ai perioadei de creştere economică să îşi conserve averile. Departe de a fi un manifest "de stânga", ideea distribuţiei inechitabile a veniturilor şi faptul că participarea la profituri şi riscuri în cadrul societăţii este inechitabilă "mişcă" masele în tot mai multe ţări ale lumii, inclusiv în SUA - un bastion al liberalismului şi corporatismului.

În acest context, trebuie privite vizita de evaluare şi comentariile finale ale echipei FMI. Aprecierile faţă de România se referă la "medie", adică la punerea în practică ad literam a măsurilor de austeritate convenite, precum şi la atingerea indicatorilor de performanţă agreaţi. Este clar că guvernul a reuşit în aceşti ani de criză să stabilizeze economia, să reducă deficitul bugetar conform graficului promis şi să înceapă reformele structurale în economie - deşi mai sunt încă multe lucruri de făcut. De departe, aces-te rezultate contează şi dau imaginea unei poveşti de succes, o insulă de stabilitate într-o mare de incertitudini la nivel european. Pe plan intern însă, lucrurile stau altfel şi aic