Pentru o ţară în datorii până la gât, reducerile de dobândă sunt privite ca o veste bună. De la debitorii cu credite ipotecare şi companiile care s-au întovărăşit cu băncile, până la statul flămând, toţi speră la reducerea costului creditului. Este şi motivul pentru care decizia de săptămâna trecută a Băncii Naţionale a României de a reduce dobânda de politică monetară la 6%, de la 6,25%, a fost bine primită în cea mai mare parte a mediei de business. "În sfârşit a fost redusă", se afirma într-un ziar, iar un freamăt deja se simte prin mediul de afaceri: "Când va ajunge la 5%?".
În acelaşi timp, însă, puseul inflaţionist care a dus indicele preţurilor de consum la creşteri anualizate de 7-8% în intervalul iulie 2010-iunie 2011 pare a fi fost uitat. TVA-ul, bată-l vina! De'acu va fi bine! La fel, vigilenţa este scăzută în cazul derapajului masei monetare, care poate readuce în prim-plan scumpirile în 2012. Din aprilie până în septembrie, masa monetară în sens larg, M3, a crescut de la 196,48 miliarde lei în luna aprilie la un nou maxim istoric de 209,13 miliarde lei în septembrie. Acest derapaj monetar - care nu reflectă intrări nete de capital şi nici vreo intensificare semnificativă a activităţii economice - se poate răsfrânge asupra preţurilor de consum de la anul.
BNR ar fi trebuit să se uite mai degrabă la această creaţie monetară aberantă din sistemul bancar decât la o inflaţie indusă de scăderea peste vară a preţurilor legumelor. Pentru a pune în evidenţă cât de absurdă este această deviaţie a cantităţii de bani din sistemul bancar, vom spune că surplusul de 12,65 miliarde lei apărut în numai câteva luni este echivalentul a 1,5 milioane pensii anuale medii (tot se uită cei de la BNR în buzunarele pensionarilor!) şi este cu patru miliarde lei mai mare decât întreg bugetul pe 2011 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Reducând dobânda de interve
