Victor Ponta are dreptate să fie îngrijorat. Râvnind la toate păcatele puterii, opoziţia va pierde alegerile din 2012 după cum se prezintă lucrurile în acest moment.

Calculele electorale aruncă în talerul puterii clientela numeroasă, diversificată şi eutrofică, atât în ţară, cât şi în străinătate, manevrele de sistem electoral, modificările administrativ-teritoriale convenabile, figurile deja exersate pentru voturi în străinătate, opoziţia sfâşiată de dispute intestine, colectarea voturilor decepţionaţilor, nehotărâţilor, dezorientaţilor (toţi aceştia nu sunt deloc puţini) prin regrupări de baleiaj în propria ogradă (tip Albă-ca- Zăpada) sau sisteme de dragare în ape stângiste (tip UNPR), prin personalităţi care şi-au conservat integritatea pentru a furniza oricui şi oricând exemplul viu şi concludent că „nu toţi pedeliştii sunt la fel" (vezi Monica Macovei) şi, nu în ultimul rând, printr-o prezenţă inteligentă şi adecvată în mass-media. Dar atuul puterii rămâne preşedintele Traian Băsescu, omul capabil să câştige alegeri cu sloganuri gen „Vin la Primărie!" sau „Să trăiţi bine!", jucătorul luptător care nu se joacă şi nu abandonează niciodată, politicianul abil care creează sistemul, îl pune la treabă şi îl dirijează cu mână forte.

Aceleaşi calcule electorale aruncă în talerul opoziţiei erodarea încrederii şi simpatiei faţă de cei aflaţi la putere, fenomen accelerat în aceste vremuri de criză. Sacoşele, micii şi turismul electoral nu se pun, că şi puterea le are.

De partea cui va înclina balanţa sau cât de mare ar trebui să fie nemulţumirea populară pentru a se contracara avantajele de pe talerul puterii? La o primă şi superficială privire, s-ar părea că Victor Ponta îşi face griji degeaba, nemulţumirile populaţiei fiind suficient de mari pentru un viitor succes al opoziţiei.

În realitate, chestiunea este alta. Poate opoziţia asuma şi gestion