Tatăl lui Ionuţ Lupescu, component al lotului României la Mondialul din 1970, spune că anumiţi jucători dinamovişti nu meritau să fie la acel turneu final.
Nicolae Lupescu este cunoscut de noua generaţie mai mult ca tatăl lui Ionuţ Lupescu, dar ca jucător a ajuns aproape la acelaşi nivel ca fiul său, cu excepţia părţii financiare. A jucat 234 de meciuri pentru Rapid, al cărei căpitan a fost în anii '70, a adunat 21 de selecţii la echipa naţională şi 134 de partide pentru austriecii de la Admira Wacker între 1972 şi 1976. Ca mai toţi fotbaliştii din acea perioadă, n-a strâns însă prea mulţi bani. Totuşi, ne-a dezvăluit care este norocul său: fiul de la UEFA. Asta şi multe alte lucruri neştiute sau îngropate în trecut citiţi în cele ce urmează, într-un adevărat „Moment al Adevărului".
„Adevărul": Vechii jucători n-au strâns cine ştie ce bani în carieră. Dumneavoastră cum vă merge?
Nicolae Lupescu: Am o pensie de 1.000 de lei. Mai contează acum cât fotbal am jucat? Dacă o făceam la Steaua sau la Dinamo şi aveam şi eu grade, aveam acum o pensie de 5.000 - 6.000 de lei. Cu ce au fost ei mai presus decât noi? Dar, asta e, la Rapid jucam de plăcere. Nu eram generali sau căpitani! Când primeam câte o primă, ziceam că L-am luat pe Dumnezeu de picior.
Şi cum vă descurcaţi?
Dacă m-aş baza doar pe pensie, ar fi foarte greu. De ceva timp m-am văzut obligat chiar să renunţ la ţigări pentru că, pur şi simplu, nu mă mai ajungeam cu banii. Trebuie să recunosc, tot norocul meu este Ionuţ. Dacă nu m-ar ajuta el, aş fi mort.
Care a fost punctul maxim al carierei dumneavostră?
Mondialul Mexico '70, clar. Am fost cinci jucători de la Rapid la acel turneu final, Eu, Rică Răducanu, Sandu Neagu, Dan Coe şi Liţă Dumitru. A fost extraordinar.
Şi Dinamo tot cinci convocaţi a avut...
Da, dar la ei nu meritau toţi. Eu pe Mircea Lucescu nu-l bă