“Ce delict am comis ca sa fiu tinut prizonier?” “Cand ma vor elibera? imi spun ca peste sase luni, de ce peste sase luni?” “Care sunt motivele pentru care sunt inchis? Sunt refugiat, nu delincvent”.

O vizita la centrul de detentie din Liubimets, aflat la granita turco-bulgara, nu este recomandata celor mai slabi de inger. in numai cateve secunde, vizitatorii sunt asaltati de zeci de imigranti furiosi, cu totii punand aceeasi intrebare: “De ce suntem in inchisoare?”

“Nu stim de ce am fost inchisi. Nu ne-am intalnit cu nimeni. Nimeni nu ne spune ce se intampla”, striga un tunisian in varsta de aproximativ 20 de ani.

Un altul, un algerian abia trecut de 30 de ani, intervine si el: “imi cunosc drepturile. Sunteti (voi, bulgarii) in Uniunea Europeana? Cunosc legislatia; nu aveți dreptul sa ma trimiteti la inchisoare”.

in prezent, Bulgaria inchide cei aproximativ 1000 de azilanti pe care ii primeste in medie anual , trimitandu-i in doua penitenciare, la Liubimets si la Busmansti, un alt centru aflat langa Sofia.

Cei mai multi raman inchisi luni de zile, ceea ce contravine atat legilor nationale bulgare cat si reglementarilor Uniunii Europene.

Cum Bulgaria nu reuseste nici asa sa isi gestionezse sistemul de azil, multi se tem ca situatia ar putea scapa de sub control de indata ce Sofia ar adera, in cele din urma, la Spatiul Schengen.

in urma aderarii, este de asteptat ca numarul imigrantilor cu destinatia Bulgaria sa creasca simtitor, avand in vedere ca, dintre miile de imigranti care traverseaza de obicei frontiera greco-turca in drumul lor spre Uniunea Europeana, multi ar putea alege sa se strecoare in Bulgaria in drumul lor spre Vest.

Detentia, “singura optiune”

Oficialii guvernamentali recunosc ca incalca atat reglementarile Uniunii Europene, cat si legislatia nationala, d