Răfuiala tribală din PSD poate fi definită cel mai bine prin zicala: unde dai şi unde crapă.
Sau: nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte. Sau, şi mai potrivit: cine sapă groapa altuia cade singur în ea.
Victor Ponta a căzut deja în groapa săpată cu atâta râvnă pentru Mircea Geoană. Preşedintele PSD a intrat într-o fundătură de coşmar. Oriîncotro ar apuca-o, pare sortit eşecului. Orice ar face, riscă să-şi rupă gâtul. Ofensiva lui oarbă s-a transformat într-o luptă fără orizont. Blitzkrieg-ul pontanian poate fi predat la orele de strategie politică falimentară.
Săptămâna trecută, Ponta stătea frumuşel în jilţul de la partid, gâdilat pe stânga de Ion Iliescu, pe la spate de Adrian Năstase, şi pe dreapta... cred că pe dreapta a rămas nescărpinat. Era micul vătaf al unui partid încă mare. Dar, cum se zice în popor, l-a mâncat în cur. Rezultatul? Ponta nu prea mai ştie pe unde să scoată cămaşa. Să vedem care-i sunt posibilităţile.
Unu: Ponta nu reuşeşte să-l schimbe pe Geoană din fruntea Senatului. Carevasăzică, a plecat la răzbel fără cartuşe. E un semnal dezastruos pentru PSD înaintea unui an electoral cu miză dublă (locale plus parlamentare). De Ponta se lipeşte eticheta infamă: impotenţă politică. Bătrânele cătane Iliescu şi Năstase îl aşteaptă la raport: puştiule, valea!
Doi: Ponta reuşeşte să-l schimbe pe Geoană de la Senat, dar nu reuşeşte să impună în locul lui un alt om de la PSD (de exemplu, pe Titus Corlăţean). Pur şi simplu, nu are suficiente voturi. Verdict: Ponta le va fi servit pe tavă baronilor PSD, care nu vor înghiţi găluşca pierderii poziţiei numărul 2 în stat.
Trei: Ponta îl doboară pe Geoană şi îl instalează pe Corlăţean. Asta nu se poate! Dacă Iliescu şi Năstase au bătut în retragere, înseamnă că ştiau ei ce ştiau. În loc să joace cartea pierzătoare până la capăt, au făcut o piruetă ca la Balşo
