Ca romani, luam in considerare un lucru abia cand ne frige la degete sau dispare. Cum climatul politic s-a deteriorat, iar excesele, abuzurile de putere s-au inmultit, privim cu ochii umezi, vorba presedintelui, la ipotetice elite care ar trebui sa sara in apararea celor napastuiti.
In spatiul public, bocitorii pe umarul saracilor, aparatorii libertatilor si ai democratiei s-au inmultit. De la ei provine acuza de non combat la adresa marilor personalitati ale culturii si ale stiintei romanesti, care cica intarzie intr-un prelungit somn al ratiunii.
Si totusi elitele...
Acuzatorii insa nu-si pot depasi propria conditie, sa inteleaga ca fenomenul elitist contemporan nu mai e cel invatat candva din carti. Capitalul, criza si, mai ales, recesiunea ne-au lovit nu doar la buzunar, ci mai ales in structura demografica si demnitate.
Starea elitelor, cu exceptia celei politice, singura care nu ne paraseste, orice ar fi, s-a schimbat radical, prefigurand, ca de obicei, o primenire generala de status quo-uri si mentalitati. Pentru tarile care, din varii motive, n-au prins primul avant al libertatilor si al democratiei, elitele au jucat un rol determinant.
Ca sa ne intemeieze o patrie, pasoptistii au avut de luptat cu suzeranitatea otomana, statul patriarhal, analfabetismul si cu inapoierea. Dupa ce si-au savarsit opera lasand urmasilor Romania reintregita a regelui Ferdinand, elitele au renuntat la samanatorism si poporanism, adaptandu-si comportamentul noilor cutume apusene: o parte a intrat in batalia politica, iar alta si-a vazut de invatamant si cultura.
Evolutie intrerupta
Aflat la limita intre civilizatie si conservatorism revolut, cu reprezentare pur formala la varful puterii, mai ales dupa razboi, poporul a redevenit populatie manipulabila, iar speranta de eradicare a subdezvoltarii s-a ve
