Investiţiile publice reale din semestrul I au reprezentat numai 1,6% din PIB, în timp ce guvernul se laudă cu 6,4%.
Mult-aşteptatele investiţii noi finanţate şi recepţionate de stat în prima jumătate a acestui an, care ar fi trebuit să impulsioneze economia s-au păbuşit în realitate cu aproape 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut după standardele europene de evidenţă bugetară (ESA 95), avertizează Consiliul Fiscal.
Această cădere arată că de fapt Guvernul nu a făcut în mare parte decât să achite facturi restante din anii trecuţi, legate de investiţii care au contribuit la PIB în anii trecuţi. De asemenea, arată de ce nu se simt în economie investiţiile cu care se laudă autorităţile şi reflectă inclusiv impactul companiilor de stat care şi-au restrâns bilanţurile în criză.
Imaginea contrastează puternic cu datele oficiale prin care Guvernul clamează o creştere de circa 30% a cheltuielilor de investiţii în semestrul I.
Cum se explică această contradicţie? Guvernul face raportări conform aşa-numitelor standarde "cash", în care evidenţele bugetare înregistrează doar fluxurile de bani efectiv plătite, adică o cheltuială de investiţii apare numai atunci când este achitată, cifrele regăsindu-se în execuţiile bugetare publicate de Ministerul Finanţelor. În schimb, pe metodologia europeană ESA 95 (European System of Accounts), cheltuielile apar în scriptele bugetare doar atunci când se înregistrează angajamentul de plată şi se emite factura.
În traducere, aceasta înseamnă că pe hârtie şi în discursurile oficiale sunt foarte multe programe, există şi alocări bugetare în creştere, dar în realitate investiţiile noi ale statului sunt la pământ. Indiferent de modul de raportare, investiţiile care contează sunt cele care se văd în PIB.
Pe standarde ESA, în primul semestru din 2011 investiţiile publice aveau o
