Cazimir Ionescu explică această bizarerie: de ce se cunoşteau între ei cei care au preluat puterea în decembrie 1989. Deşi încearcă să pozeze în cetăţeanul simplu, indignat de absurditatea regimului ceauşist, care iese în stradă şi ajunge, printr-un concurs de împrejurări, tocmai în fruntea ţării, mărturiile sale contrazic de multe ori această postură.
Cazimir Ionescu a fost unul dintre personajele principale ale grupului condus de Ion Iliescu şi ajuns la putere în decembrie 1989. Descoperim un Cazimir care se interesează de mersul evenimentelor în alte oraşe din ţară, care primeşte informaţii şi le dă mai departe către prietenul Gelu Voican Voiculescu, ajuns şi el, ce coincidenţă!, în acelaşi grup care avea să preia conducerea.
Când s-a aşezat la masa unde se împărţea puterea, Cazimir a constatat că îl mai cunoştea şi pe Mircea Dinescu, care avea să îl propună pentru o funcţie în CFSN. Cazimir Ionescu dezvăluie, de asemenea, ce alternativă a propus el la procesul ruşinos al Ceauşeştilor şi cum a fost pus la respect de Brucan atunci când s-a opus transformării FSN-ului în partid politic.
Domnule Ionescu, vă număraţi printre cei care în 1989 au participat mai puţin la mişcările de stradă, iar după fuga lui Ceauşescu au apărut acolo unde se împărţea puterea. De aici s-au ţesut multe speculaţii...
Eu asta am crezut că trebuie să fac: să ajung la radio sau la Televiziune. Şi asta am şi făcut. Am fost şi pe 21 decembrie la Universitate, dar n-am participat la Baricadă, doar m-am uitat ce se întâmplă pe acolo. La un moment dat l-am zărit pe trotuarul celălalt şi pe Gelu Voican. Îl ştiam de când ieşise din puşcărie, îl cunoscusem la un ceai. Am trimis un puşti la el să-i transmită că eu am informaţia că au pornit mişcări şi în alte oraşe din ţară.
De unde aveaţi informaţia asta?
Pe data de 19 decembrie 1989 am încercat să stau de vorbă cu
