Stăteam şi mă gândeam în timp ce vorbeam cu el: categoric nu-i uşor să fii Ştefan Bănică. Victoriile sunt uneori mai greu de gestionat decât înfrângerile. E complicat să fii Ştefan Bănică, după atâţia ani de celebritate.
După zece ani de concerte în faţa unor săli pline, eşti condamnat la a te lua prea în serios. Ştefan mi-a explicat că are de învăţat lecţia umilinţei. I-am apreciat sinceritatea aceasta. Aşa cum România i-a tot apreciat talentul.
Îmi pari veşnic. Nu te-ai schimbat. N-ai îmbătrânit. Eşti dubios din perspectiva asta.
Ştefan Bănică jr. Ori am îmbătrânit eu, ori tu eşti prea tânăr. Dacă stau să mă gândesc că primul film l-am făcut la 15 ani şi acum am 44, optez pentru prima variantă. Dar ceea ce-a rămas neschimbat e starea de spirit.
Te incomodează denumirea de „junior"?
Nu. Am lăsat lucrurile aşa pentru că Ştefan Bănică a fost tatăl meu, iar eu sunt fiul lui. Au trecut 16 ani de când el nu mai e printre noi. Aşa că, de la un moment dat, nici nu cred că mai contează dacă mai există Jr. sau nu adăugat numelui meu. Unii îmi spun aşa, alţii nu. Samy Davis Jr. a fost „junior" până a închis ochii.
Citeşte continuare interviului pe okmagazine.ro
