Prezentat în avanpremieră la Festivalul de la Berlin, deşi a impresionat suficient, la final n-a fost pe lista favoriţilor, probabil şi unde povestea e ceva mai complicată, cu detalii financiare care s-ar putea să-I fi depăşit pe membrii juriului păstorit de Isabella Rossellini şi preponderent format din femei.

În cele 110 minute, veţi afla multe despre începutul crizei financiare din 2008, (totul arătat într-un ritm ameţitor, care aproape că îmbie la mai multe vizionări), cu tot ce înseamnă falimentul unei bănci de investiţii, dar şi afaceri complicate şi adesea necurate, greu de demonstrat. Există o încercare de salvare a situaţiei, numai că ar trebui multă atenţie din partea spectatorului, ca să nu se piardă în labirintul explicaţiilor pentru foarte cunoscători. Eventual n-ar strica o vizionare însoţită de un expert de la Banca Naţională. Regizorul este specializat în reclame şi documentare strălucite, iar filmul de faţă este debutul lui în lungmetraj. La conferinţa de presă de la Berlinală, Jeremy Irons, care are un rol extrem de antipatic, s-a dovedit exact contrariul personajului său, punând o problemă valabilă oriunde în lume în momentul de faţă, şi anume că nişte minţi strălucite sunt atrase spre sistemul bancar, unde se câştigă mai bine, irosindu-şi un posibil potenţial artistic, de exemplu. O altă figură interesantă este Zachary Quinto, actor şi producător, pe care l-aţi văzut de curând şi în „Care-i numărul tău"/„What's Your Number?" şi cu siguranţă îl ştiţi din „24", „Heroes", „Sub pământ SRL" sau recentul „Star Trek".

La liceu s-a remarcat în spectacole muzicale, care i-au adus şi un Premiu Gene Kelly, după numele neîntrecutului dansator al perioadei de glorie a acestui gen. Destul de neaşteptată în această distribuţie este Demi Moore, care pare a fi singura reprezentată a sexului frumos, acceptată, mai mult sau mai puţin, printre bărbaţii