Printre măsurile planului de austeritate anunţate luni de premierul Franţei figurează şi un „gest exemplar” - aşa l-a numit François Fillon - îngheţarea salariilor preşedintelui şi a miniştrilor, până la reechilibrarea finanţelor publice. Un gest simbolic, comentează presa franceză...

„Ar fi fost culmea ca preşedintele şi miniştrii să-şi mărească salariile” - comentariul este prezent în mai toate ziarele franceze. „Eroismul” de care dau dovadă şefii executivului francez trebuie însă relativizat foarte mult. Nu trebuie uitat că, în 2007, când a sosit la palatul Elysée, preşedintele Sarkozy a luat printre primele măsuri una care-l interesa direct: şi-a mărit salariul cu 170%! Faptul că până în 2016 îşi îngheaţă salariul, care este astăzi de circa 22.000 de euro pe lună, „traduce o absenţă a perceperii realităţilor şi a ridicolului”, scrie editorialistul unui cotidian francez de provincie.

22.000 de euro pentru preşedinte, cam tot atâţia pentru primul ministru - care poate să cumuleze şi un mandat local, de asemenea retribuit – şi, în sfârşit, circa 14.000 de euro lunar pentru miniştrii... Clasa politică franceză nu prea are de ce să se plângă. Mai ales că e vorba, în general, de bani pe care îi pun mare parte deoparte, întrucât masa, maşina şi casa sunt plătite de stat pentru unii dintre ei.

Într-un elan de generozitate, deputatul francez Lionel Luca, membru al aripii dure, de dreapta, a partidului conservator de guvernământ UMP, le-a propus colegilor săi din majoritate, dar şi din opoziţie, să-şi diminueze salariile de deputaţi cu zece procente. Trebuie spus că, în Franţa, salariul unui ales al naţiunii - deci fără mandat local - se ridică la circa 7000 de euro, sumă aflată undeva la mijlocul clasamentului european. În Italia, spre exemplu, un deputat câştigă vreo 12.000 de euro pe lună, iar la extrema cealaltă, un spaniol nu câştigă decât vreo