Fondat în urmă cu 105 ani, actualul Institut de Pneumologie „Marius Nasta“ s-a dovedit de-a lungul existenţei sale o structură indispensabilă pentru sănătatea publică românească. Întemeierea, organizarea şi evoluţia acestuia fac obiectul articolului semnat de dnii Sebastian Bogdan Pele şi prof. dr. Florin Mihălţan în ciclul: În căutarea istoriei medicinii prin spitale.

Istoria medicinii româneşti este de neconceput fără a poposi în interiorul Institutului de Pneumologie „Marius Nasta“, situat în fostul „Deal al Viilor“ din Capitală. Crearea acestei structuri a fost vitală pentru sănătatea publică, măcinată de lupta cu tuberculoza, fiind pregătită de iniţiative private, ale unor medici cu renume, la finele secolului XIX – începutul secolului XX. Astfel, în urma demersurilor doctorilor Ion Cantacuzino, I. Radovici, Ştefan Irimescu şi M. Petrini-Galaţi, în cursul lunii septembrie 1901 lua fiinţă „Societatea pentru Profilaxia Tuberculosei şi Asistenţa Tuberculoşilor Săraci“ (înregistrată ca „persoană morală“ la data de 3 aprilie 1904), al cărei preşedinte de onoare avea să fie Regina Maria a României. Societatea, prima de acest fel pe teritoriul Vechiului Regat, era coordonată de M. Petrini-Galaţi. Potrivit articolului 2 al „Statutelor Societăţei pentru Profilaxia Tuberculosei şi Asistenţa Tuberculoşilor Săraci“, aceasta avea ca scop: „a) De a răspândi şi a face să pătrundă în spiritul Publicului, noţiunile higienice cari pot feri indivizii, familiile şi aglomeraţiunele omeneşci, de pericolul Tuberculosei, acestă maladie infecţiosă şi molipsitore fiind în acelaşi timp o bolă evitabilă şi curabilă. b) De a înfiinţa – mai întâiu – în Capitală un Dispensariu Antituberculos model, destinat a da tuberculoşilor săraci, pe lângă consultaţiunele medicale şi medicamente gratuite, ajutorele necesare în natură sau în bani, spre a procura acestor bolnavi