În România benzile desenate nu formează a IX-a artă, ci o artă mai degrabă invizibilă. Trebuie să vîsleşti temeinic printre paginile.ro pentru a găsi şi la noi manifestări care în alte ţări sînt pe toate drumurile. În Franţa, spre exemplu, există şi un Oscar al benzilor desenate, numit Marele premiu al oraşului Angoulême, iar în Statele Unite acesta se numeşte premiul Reuben.

Rămînem un pic peste Atlantic pentru a urmări parcursul lui Stephan Pastis, un fost avocat care a ajuns un creator de benzi desenate de succes. Numai că la fel ca universul din benzile sale desenate, filmul acestui vis împlinit nu este plin de clişee hollywoodiene, ci conţine adevăruri tăioase şi un umor negru de calitate.

De la refuzuri la succes

După nouă ani în care a profesat ca avocat fără vreun ghes anume, Stephan şi-a redescoperit visul copilăriei de a desena benzi, nu ca pe o activitate nesemnificativă, ci ca pe un mod de viaţă. Aşa că a desenat cîteva zeci de benzi şi le-a trimis sindicatelor de creatori de benzi desenate care primesc mii de propuneri anual, dar nu acceptă spre susţinere decît două sau trei. Ideile lui au fost refuzate iniţial, dar a primit un mail de încurajare de la un editor, lucru care l-a făcut să meargă mai departe şi să studieze stilul de a construi glume al celei mai cunoscute benzi desenate din acel an – „Dilbert“, după care a propus din nou alte benzi desenate, editorilor. Răspunsul a fost afirmativ, de această dată, şi bucuria unui happy-end se întrevedea. Numai că răspunsul a fost remaniat pentru că s-a descoperit că nu există un public-ţintă pentru o bandă desenată care nu mizează pe accente edulcorate, ci vorbeşte cu lejeritate despre moarte şi nu consideră nici un subiect tabu. Pînă la urmă, seria a fost publicată pe site, unde a strîns cîteva mii de vizite zilnic. Ajutorul cel mai mare a venit însă din partea creatorului lui „Dilber