Distinşi lucrători, distinse lucrătoare din Serviciile Multilateral Dezvoltate,

astăzi, cînd am aflat, fie şi fără multe detalii, dintr-un raport ONU, că România se numără printre primele ţări care vor dispărea,

ţin să vă informez – şi mai mult decît atît – că sînt în posesia unei imagini, mult mai bogate în amănunte, a lumii pe cale de dispariţie; socotesc că e obligatoriu să luaţi cunoştinţă de ea:

Toată lumea era condamnată să fie victima unei molimi îngrozitoare, nemaiauzite şi nemaivăzute, care venea în Europa din adîncurile Asiei. Toţi trebuiau să moară, cu excepţia unor foarte puţini aleşi. Apăruseră nişte noi trichine, făpturi microscopice care se instalau în trupurile oamenilor. Dar aceste fiinţe erau nişte spirite înzestrate cu minte şi voinţă. Oamenii în care se instalaseră deveneau imediat posedaţi şi nebuni. Dar niciodată, niciodată, oamenii nu se consideraseră aşa de deştepţi şi de convinşi de dreptatea lor, cum erau cei atinşi de boală. Niciodată nu existaseră sentinţe mai sigure, concluzii ştiinţifice, convingeri morale şi credinţe mai de neclintit decît ale lor. (subl. m.) Sate întregi, oraşe întregi şi chiar popoare erau contaminate şi parcă înnebuniseră. Toţi erau neliniştiţi şi nu se mai înţelegeau, fiecare credea că doar el este deţinătorul adevărului şi se chinuia cînd îi privea pe ceilalţi; se bătea cu pumnul în piept, plîngea şi-şi frîngea mîinile. Nu ştiau care să judece pe care, nu puteau cădea de acord ce să fie considerat bine şi ce rău. Nu ştiau pe cine să acuze, pe cine să achite. (subl. m.) Oamenii se omorau unii pe alţii, cuprinşi de un fel de răutate fără sens.

DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la româniSe adunau unii împotriva altora, în armate întregi, dar armatele, deja plecate în campanii, începeau deod