Dacă zona euro va fi salvată, atunci se va întâmpla în termenii dictaţi de Germania. Să nu uităm că la începutul secolului trecut, Republica Federală rata glorios şansa de a deveni liderul Europei. Astăzi, la 22 de ani de la căderea Zidului, pare că Berlinul nu va mai rata a doua şansă. E de ajuns să vedem cine poartă pantalonii în Uniunea Europeană şi nu e micuţul obositor de la Elysee, potrivit ziarului britanic The Guardian.
Zona euro-dacă ea va mai exista într-o formă sau alta-va deveni o uniune fiscală şi tonul muzicii va fi dat de la Berlin. Nu numai Grecia, Portugalia sau Italia va trebui să adopte modelul, ci şi Franţa mai are multe teme de făcut, pentru a ajunge la standardul german de stabilitate hegemonială.
Printre statele din afara zonei euro, Marea Britanie e într-o postură ingrată, din cauza propriului premier. Pe de-o parte, David Cameron e disperat să aibă un loc la masa deciziilor europene. Pe de altă parte, e şi mai disperat să nu cumva să cedeze atribuţii suverane către UE, pentru că i-ar afecta cota internă.
În decembrie, Germania va iniţia proceduri de modificare a Tratatelor Europene, pentru a introduce criterii de convergenţă fiscală. Londra poate spune NU, dar asta nu va opri Berlinul, care ar merge mai departe cu un tratat de cooperare extinsă între statele din zona euro. Argumentul german (disciplina bugetară şi fiscală) este imposibil de contracarat. Modelul federal şi-a dovedit cu brio eficienţa şi arată cum Europa poate concura cu marile puteri economice ale acestui secol. Londra trebuie să deschidă ochii şi să accepte realitatea.
În urmă cu 20 de ani, Berlinul repeta dictonul lui Thomas Mann: "Nu vrem să vedem o Europă germanizată, ci o Germanie europeană". Astăzi, vremurile ne oferă cea mai probabilă variaţiune: O Germanie europeană, într-o Europă germanizată.
New York Times: Cum să ieşi din Euro?!
