Doar pentru proiectele aflate în execuţie, întârzierile cumulate trec lejer de cinci ani. Şi asta fără să luăm în calcul centurile oraşelor pe care constructorii nu s-au grăbit să le termine. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Exproprierile greoaie, mutările de utilităţi, descărcările arheologice şi lipsa banilor sunt cauzele care au întârziat finalizarea proiectelor de autostrăzi din România.

Bunăoară, tărăgănând lucrările, am reuşit performanţa să stăm şase ani la 54 de kilometri din autostrada Transilvania sau la mai puţin de 20 de kilometri din şoseaua de centură a Sibiului.

Autostrada care ar fi trebuit să-i ducă pe bucureşteni la Ploieşti şi să preia din traficul infernal de pe DN1 nu poate fi terminată până la finalul acestui an, deşi, potrivit contractului semnat în 2008, pe această autostradă trebuia să circulăm încă din 2010.

"Cel târziu în primăvara anului viitor, întreaga autostradă Bucureşti-Ploieşti va fi dată în folosinţă. Practic, este gata în decembrie, cu excepţia unui pod extrem de important şi care, din nefericire, nu va putea fi finalizat. În rest, este gata", declara, recent, premierul Emil Boc. Acesta este doar cel mai recent exemplu de proiect a cărui finalizare a fost amânată de câteva ori.

Amânări pe Coridorul IV

Nerespectarea termenelor contractuale le-a oferit premierului şi ministrului transporturilor, Anca Boagiu, prilejul de a se răsti la constructori în timp ce admiteau noi prelungiri de termene.

Întârzieri sunt inclusiv pe autostrada care va lega Aradul de Timişoara şi care ar trebui să fie marea reuşită din acest an a guvernului. Consorţiul format din FCC şi Astaldi se angajase, iniţial, să finalizeze lucrarea în ianuarie 2011.

A amânat apoi pentru iulie, pentru ca ulterior italienii şi spaniolii să promită că dau în folosinţă cei circa 45 de kilometri în decembrie.

Autostrada fără sfârşit @N