● Neoliberalism. Priviţi cu scepticism persoanele care folosesc cuvîntul ăsta. Gîndiţi-vă la prima lecţie de la gramatică: subiectul este cuvîntul care arată despre ce este vorba în propoziţie. Verificaţi propoziţiile care încep cu „neoliberal“ şi gîndiţi-vă despre ce este vorba în acele propoziţii. Veţi vedea că nu prea este deloc clar. Cuvîntul a ajuns să însemne atît de multe, încît nu mai înseamnă nimic. Folosit ca adjectiv, este ataşat de atît de multe, încît nu mai are sens. Criza este neoliberală. Capitalul este neoliberal. Tăierile bugetare sînt neoliberale. Corporaţiile sînt neoliberale. Pungaşii de la Londra erau victimele neoliberalismului. Hippioţii care ocupă acum oraşele se bat cu neoliberalismul. O doamnă care protesta contra evacuării unor romi din Cluj zicea că respectivii au fost evacuaţi de „capitalul neoliberal“ care a cumpărat terenul unde se aflau casele lor. Observaţi metafora: nu cetăţeanul Gigel a cumpărat un teren X, ci capitalul neoliberal a făcut-o. Cuvîntul a fost deposedat de orice sens şi orice logică. A ajuns să nu mai spună nimic în sine, în schimb spune foarte multe despre cel care îl foloseşte. Şi spune aşa: sînt un tip confuz, revoltat, cu simpatii de stînga, lecturi vagi şi opinii ferme, incapabil să produc idei independente, dar dornic să rumeg frazele altora, sînt prea lent la neuroni să explic ce anume vreau să spun, dar dacă bag un cuvînt din ăsta „cîh“ în faţă o să par deştept şi citit.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?● Neoconservatorism. Altădată era o mişcare intelectuală foarte tare. Neoconservatorismul a produs o ruptură istorică la nivelul ideilor politice: a împăcat generozitatea intervenţionismului liberal cu pragma