Unul dintre oamenii inteligenţi şi de perspectivă din politica românească m-a dezamăgit mult prea devreme. Victor Ponta, preşedinte al Partidului Social Democrat, are deja toate defectele precedesorilor săi şi prea puţine calităţi de lider. Putem cu toţii să punem pe seama vârstei acţiunea intempestivă împotriva lui Mircea Geoană. Nu-i mai puţin adevărat că Ponta exprimă un sentiment aproape general în conducerea social-democrată. Acela de supărare şi dezamăgire maximă când vine vorba despre fostul contracandidat al lui Traian Băsescu din 2009. Dovada stă şi votul unanim al Biroului Permanent Naţional PSD din 7 noiembrie împotriva lui Geoană. A insistat serios liderul, dar nici ceilalţi nu s-au dat în lături. Abia aşteptau să-i dea brânciul definitiv celui care le-a cauzat atât de multă frustrare prin comportamentul său la prezidenţiale. Să presupunem că ar fi existat motive din trecut şi prezent ca fostul preşedinte de partid să fie sancţionat pentru greşelile sale. Aici pot exista circumstanţe atenuante pentru actualul şef al PSD. 

Dat fiind însă contextul de azi, mişcarea este nu doar lipsită de inspiraţie, e pur şi simplu prostească. Victor Ponta a vrut cu orice chip să-l radă pe Mircea Geoană. Ce consecinţe, ce raţiune, ce calcul politic? Din ficat, ca Băsescu. 

Uniunea Social Liberală este favorită de drept pentru alegerile de anul viitor. Are un scor în sondaje care o impune drept câştigătoare detaşată. Principalul contracandiat este la distanţă uriaşă, cu un nivel de trei ori mai mic. Asta spune totul. Sociologic vorbind, este imposibil ca USL să scadă atât de mult, iar PDL să recupereze în aşa fel încât să rămână la putere. Mi-aduc însă aminte de o propoziţie faimoasă a unuia dintre avocaţii României pentru integrarea în NATO. Americanul Bruce Jackson spunea prin 2001-2002 că ţara noastră va intra cu siguranţă în NATO, contrariul fiind valabil