Antrenorul povesteşte de ce el a avut o singură leziune musculară în toată cariera, iar fotbaliştii de azi se rup atît de des, şi ce program infernal pregăteşte pentru pauza de iarnă

- Domnule Stan, sînteţi mai liniştit acum? Aveţi 6 puncte din ultimele două partide de campionat, aţi cîştigat şi revanşa cu Maccabi, din Europa League...

- Nu pot să fiu deloc liniştit, chiar dacă am obţinut cîteva victorii. Mă îngrijorează faptul că avem nişte partide importante pînă la acest final de an şi îmi doresc ca jocul să se schimbe, pentru că nu este acum ceea ce îmi doresc eu.

- Care e diferenţa dintre începutul pe care l-aţi avut ca antrenor la Steaua şi debutul ca jucător în Ghencea?

- Eu am venit la Steaua în 1988, era echipa care cîştigase Cupa Campionilor Europeni. Doar Boloni plecase. Aveam 19 ani. Şi acum, ca şi atunci, la Steaua sînt aduşi practic cei mai promiţători jucători din fotbalul românesc, şi mă refer la Prepeliţă, la Bălan sau la fraţii Costea. Ei trebuie să se schimbe şi să înţeleagă că în momentul cînd intră în vestiarul Stelei trebuie să se gîndească la campionat, la Cupă sau la meciurile de la naţională. Ei nu mai sînt la Craiova sau la Sportul, trebuie să-şi schimbe gîndirea!- Aţi fost contestat pentru că nu colaboraţi cu un preparator fizic. A afectat echipa lipsa unui astfel de specialist?

- Nu e nici o problemă cu preparatorul. De marţi avem un preparator fizic român, ca să mai închid din gurile rele. Lucian Păun, care a lucrat foarte mult cu Bondrea, a făcut şcoala la FRF. E un om tînăr, îmi doresc să facem treabă bună împreună.

- Aduceţi şi un psiholog?

- Antrenorul trebuie să fie psihologul echipei, eu ştiu ce să le repet de mai multe ori. Sînt multe lucruri pe care trebuie să le discuţi cu ei atît colectiv, cît şi individual, lucruri pe care eu pot să le fac.

C