Trăim într-o societate pe zi ce trece tot mai ciudată. Evenimentele centrale ale vieţii publice românesti par a avea tot mai puţină legatură cu interesele şi dezideratele cetăţenilor.

Disputele politice de pildă, de foarte multe ori cu adevaratele explicaţii ascunse publicului larg, se concentrează asupra unor controverse cu o importantă încărcătura tehnică şi procedurală.

Acesta este şi cazul controversei Mircea Geoană – preşedinte al Senatului sau nu. Pentru aceia dintre noi care am privit cu oarecare atenţie evoluţiile politice din România ultimilor doi ani nu mai este deloc un secret despărţirea “superioară" a lui Mircea Geoană de militantismul PSD-ist. După ce a pierdut alegerile prezidenţiale, dar mai ales după ce a pierdut preşedinţia PSD, actualul preşedinte al Senatului s-a folosit prin toate mijloacele de poziţionarea sa ca al doilea om în stat pentru a-şi consolida propria imagine în viaţa publică românească şi în străinătate. Fără a obstrucţiona în mod vizibil acţiunile PSD, Mircea Geaonă s-a poziţionat însă la marginea şi cumva deasupra acestui partid. De aici până la snobarea propriilor săi colegi de partid nu a fost decât un pas. Mai departe, de aici până la acuzaţiile de colaborare cu puterea nu a mai fost decat încă un pas. Astfel, astăzi, PSD riscă să îşi piardă un argument instituţional important (preşedenţia Senatului), dar deloc vital. Eu nu cred că pierderea poziţiei de preşedinte al Senatului ar putea afecta cu adevarat coerenţa opoziţiei, ba dimpotrivă, astăzi mai mult decât oricând Uniunea Social Liberală are nevoie de structuri coerente şi de militanţi disciplinaţi.

Sunt destul de mulţi comentatorii care îl suspectează pe Mircea Geoană căci şi pe Marian Vanghelie, de negocieri cu UNPR- ul, în vederea constituirii unei noi formule “de stânga". Atunci USL ar mai pierde un număr de senatori şi deputaţi şi con